Măcar atât ar fi fost bine — O filă din categoria “Nu faceţi ca mine”
postat de mircea 16 12 2007Şi vine ziua de miercuri… Aţi ghicit, coletul nu şi-a atins nici acum ţinta. Ia telefonul, formează, dă iar de Elodia, dictează-i numărul de transport. “Da, e în sistem. Au fost ceva probleme cu băieţii de la Primiri.” “Aha, şi băieţii de la Livrări ce zic?” “Nu ştiu, din datele pe care le am reiese că pachetul se află încă la noi.” “Excelent, dar parcă altcineva figura ca destinatar. N-aţi vrea să-l duceţi unde trebuie, vă rog frumos?” “Sigur, va pleca în cel mai scurt timp. O zi bună!”
Şi ce bună e ziua de miercuri! Până la capăt. Ca şi aia de joi, aniversarea de-o săptămână de la trimiterea unui colet în ţară prin Cargus cel Breaz.
Vineri aduce un nou telefon de la destinatar. “N-a ajuns, dom’le. M-au sunat miercuri, le-am dat adresa completă, mai că nu le-am şi desenat cum se intră în clădire. M-au sunat de două ori. Dar n-a ajuns.” Îţi pui mâinile în cap şi-ţi vine să-i faci preş pe toţi cargusiştii lu’ peşte de pe duioasele meleaguri mioritice. OK, mai sun o dată la ei, zici. Şi suni. “Alo, bună ziua, sunt Elodia…” “Da, da, am priceput. Sunt din Oradea, am trimis joi, în data de 6 decembrie…” — toată litania. O ştii deja pe de rost. Numărul de transport ţi-e deja rugăciune. “Da, e ceva ciudat”, zice Elodia Cargusista. “Daţi-mi numărul dv. de telefon şi vă resun când aflu ceva concret.” “Dar bine, oameni buni, ce servicii prestaţi dumneavoastră? Coletul ăsta trebuia să ajungă exact acum o săptămână.” “Ne pare rău, domnule, dar vă resun în cel mai scurt timp posibil. La revedere.” Pac, a-nchis. Rămâi cu vorbele-n gură, ţi se preling pe bărbie ca balele.
Aştepţi ce aştepţi şi când tot nu primeşti vreun semn de la Elodia, te gândeşti la OPC. Îi suni frumos, le explici despre ce este vorba, le trimiţi o copie după nota de transport, ei te înregistrează şi promit să facă verificări. Măcar atât, îţi zici din nou. Măcar atât, în paştele mamii lor de escroci!
În seara aceleaşi zile primeşti un telefon de la destinatarul colectului. “E inadmisibil, domnule, ăştia chiar n-au nicio ruşine? M-au sunat de două ori să le dictez adresa completă şi nici acum n-au venit să aducă pachetul. Nu se poate aşa ceva. E de toată groaza. Trebuie făcut ceva!” Eşti în asentimentul lui, ba ţie ţi-au scăpat pe gură lucruri şi mai urât, da’ acum, după ce-a trecut deja de 9, la Cargus sigur nu-ţi mai răspunde nimeni. Pui furia deoparte, la dospit pentru a doua zi, cât mai devreme.
A doua zi e sâmbătă, 15 decembrie. Suni şi dai de Elodia. Care, cu o voce lipsită de absolut orice inflexiune, te anunţă că pachetul problemă s-a rătăcit undeva prin depozit. “Ştiţi, nu c-ar fi o scuză, dar în perioada aceasta avem multe comenzi, depozitul nostru este excedat.” “Bine, doamnă scumpă, da’ în depozitul ăla nu aveţi o ordine, o evidenţă anume pe zile, pe ore, pe mai ştiu eu ce?” “Ba da, dar, ştiţi, perioada sărbătorilor, comenzi multe, excedaţi…” Un turuit fără cap şi fără coadă, sacadat şi, culmea, chiar cu tonuri de ţâfnă. “Bine, doamnă, uitaţi cum facem. Când găsiţi coletul, îl trimiteţi fain-frumos înapoi spre Oradea şi treaba dv. cum vă descurcaţi apoi cu reprezentanţii OPC-ului.” Elodia cea impasibilă nu zice nimic, trec câteva secunde, apoi îşi ia la revedere de la tine şi închide. Rămâi iar cu balele cuvintelor de ocară la gură, da’-i mai bine aşa. Oricum nu rezolvai nimic.
Acum, tot ce-ţi rămâne de făcut e să alcătuieşti un nou colet, cu mai puţine lucruri în el (nu mai ai chiar tot ce ai trimis în primul), şi să te înfiinţezi luni la prima oră la DHL. Desigur, cu speranţa că trista epopee nu se va repeta.
Ei, să ridice mâna cine vrea să păţească ce-am păţit eu. Mă ofer ca persoană de legătură în relaţia cu Elodia, telefonista Cargus. Paştele mamii lor de escroci!
Categorii : Altele, Servicii
Dom’le, au trecut vreo 2 ore de cand mi-ati promis ca ajunge. O sa revina ei cu un telefon in 5 minute. Revin ei (in mai mult de jumatate de ora) si isi cere domnisoara mii de scuze ca nu si-a tinut promisiunea, chiar ii pare rau, nu tine de ea, etc. O intreb daca i se pare normal, nu, nu i se pare normal, am dreptate, isi cere scuze, etc. Ii cer o ora ferma la care vine comanda, nu poate sa-mi dea exact, dar o sa vina soferul in jumatate de ora si o sa ia mai multe colete, inclusiv al meu, care o sa fie prioritar, si o sa ma sune el cand e aproape de mine. Nu, il rog sa ma sune cand pleaca de acolo, ca sa stiu din timp. O sa-i transmita. Nu ma suna, ci ma suna pe la ora 14:45, ca ajunge in jumatate de ora. Ceea ce si face, SLAVA DOMNULUI, si imi primesc jocul. Inauntru, chitanta si factura emise luni, 03.12. Cu alte cuvinte, fetita de la gameshop.ro m-a mintit in fata cand am vorbit cu ea. De multiple ori. Foarte tare.
