Măcar atât ar fi fost bine — O filă din categoria “Nu faceţi ca mine”

postat de mircea 16 12 2007
Adică puteţi liniştiţi să faceţi, da’ vă garantez o “distracţie” pe cinste.
Ce-ar trebui să faceţi/să nu faceţi? Simplu. Să presupunem că aveţi de trimis un colet urgent-urgent undeva în ţară. Să zicem în Bucureşti. Coletul e musai să ajungă a doua zi, care e vineri. Asta pentru că destinatarul părăseşte ţara şi nu mai revine în Românica decât prin 2008 cândva. Aşa, deci. Aveţi coletul, aveţi nevoia presantă de a-l trimite şi, în mintea voastră naivă, vă gândiţi să apelaţi la şi anume Cargus… Booon! Îi chemaţi, le încredinţaţi pachetul cu pricina, le plătiţi cât vă cer şi le cereţi asigurări că negreşit va ajunge a doua zi, vineri. Ei, oameni de treabă, vă dau aceste asigurări. Mai că nu vă mângâie condescendent pe creştet pentru o aşa întrebare banală. Ei sunt ăi mai buni, pe ei nu-i întrece nici vântul şi nici gândul. Auzind acestea, te simţi instantaneu în siguranţă. Bine că Poşta Română nu mai este singura opţiune pe piaţă, îţi spui şi răsufli uşurat.Te întorci la ale tale, îţi reintri în ritm. Aproape că şi uiţi de Cargus şi serviciile lor ultrarapide. Ziua de vineri trece monoton, aşa cum trebuie. Da’ vine apoi sâmbătă şi primeşti un telefon de la destinatarul pachetului. “N-a ajuns, dom’le!” zice cu un gust amar. Ţie ţi se uscă gâtul şi începe să-ţi vâjâie capul. “Nu se poate. Cum n-a ajuns?” “N-a ajuns şi basta!” “Bine, mulţumesc de înştiinţare. Să văd ce s-a întâmplat. Vă resun.” Şi iei numerele de telefon la rând ca să constaţi că a trecut cu vreo zece minute de ora la care în ograda Cargus nici iarba nu mai creşte. Toate telefoanele închise sau puse pe roboţei simpatici. Şi la Oradea, şi la Bucureşti. De nervi, intri pe site. Cauţi ce cauţi şi dai de-un formular de reclamaţii. Îl completezi cu toate cele şi dai send. Măcar atât, îţi spui. Până luni, când sigur o rezolvăm. Anunţi şi destinatarul de ultimele desfăşurări ale evenimentelor şi, fără glas amândoi, vă luaţi rămas bun cam pe şoptite.
Vine ziua de luni. Epopeea începe. “Alo, bună ziua, sunt Elodia [să zicem] de la Cargus Internaţional, cu ce vă pot ajuta?” Păi, ştiţi, joi am trimis colet, vineri un era, sâmbătă telefoane închise, alea-alea, trimis reclamaţie on-line, nimic întâmplat, stop. “Staţi să verific în sistem. Ce număr de transport aveţi?” Dictezi numărul. “Expediţia dv. nu se regăseşte în sistem.” Aoleo, îţi zici. “Păi, cum aşa? Am nota de transport în faţă. Din Oradea a plecat în bună regulă.” “Nu ştim, domnule, dar în banca noastră de date nu se regăseşte. Ne puteţi trimite şi nouă prin fax nota?” Absolut, v-o trimit, numa’ să se rezolve odată, că deja a trecut prea mult timp. Destinatarul de drept al coletului nu mai e în ţară.Şi trimţi faxul. Şi aştepţi vreo confirmare, ceva. Nu vine nimic până la prânz, când îţi spui: Hai să sun şi la cei din Oradea, poate ştiu ei ceva. “Alo, bună ziua, Elodia de la Cargus Internaţional Oradea, cu ce vă pot ajuta?” Păi, cu asta şi asta. V-am dat, n-a ajuns. Bucureşti — ioc în sistem, ioc în baza de date. “Aha, daţi-mi numărul dv. şi vă resun imediat ce aflu ceva.” Dai numărul şi te pui pe aşteptat. În 10-15 minute, ţâr-ţâr telefonul. “Alo, bună ziua, de la Cargus sunt. S-a găsit coletul dumneavoastră. Au uitat colegii din Bucureşti să-l înregistreze. Va fi livrat în cel mai scurt timp posibil.” Dacă ai fi credincios, ţi-ai face cruce. Nu eşti, aşa că te mulţumeşti cu un “Măcar atât, paştele ei de treabă.” Restul zilei de luni curge-n linişte şi pace…

Şi vine ziua de miercuri… Aţi ghicit, coletul nu şi-a atins nici acum ţinta. Ia telefonul, formează, dă iar de Elodia, dictează-i numărul de transport. “Da, e în sistem. Au fost ceva probleme cu băieţii de la Primiri.” “Aha, şi băieţii de la Livrări ce zic?” “Nu ştiu, din datele pe care le am reiese că pachetul se află încă la noi.” “Excelent, dar parcă altcineva figura ca destinatar. N-aţi vrea să-l duceţi unde trebuie, vă rog frumos?” “Sigur, va pleca în cel mai scurt timp. O zi bună!”

Şi ce bună e ziua de miercuri! Până la capăt. Ca şi aia de joi, aniversarea de-o săptămână de la trimiterea unui colet în ţară prin Cargus cel Breaz.

Vineri aduce un nou telefon de la destinatar. “N-a ajuns, dom’le. M-au sunat miercuri, le-am dat adresa completă, mai că nu le-am şi desenat cum se intră în clădire. M-au sunat de două ori. Dar n-a ajuns.” Îţi pui mâinile în cap şi-ţi vine să-i faci preş pe toţi cargusiştii lu’ peşte de pe duioasele meleaguri mioritice. OK, mai sun o dată la ei, zici. Şi suni. “Alo, bună ziua, sunt Elodia…” “Da, da, am priceput. Sunt din Oradea, am trimis joi, în data de 6 decembrie…” — toată litania. O ştii deja pe de rost. Numărul de transport ţi-e deja rugăciune. “Da, e ceva ciudat”, zice Elodia Cargusista. “Daţi-mi numărul dv. de telefon şi vă resun când aflu ceva concret.” “Dar bine, oameni buni, ce servicii prestaţi dumneavoastră? Coletul ăsta trebuia să ajungă exact acum o săptămână.” “Ne pare rău, domnule, dar vă resun în cel mai scurt timp posibil. La revedere.” Pac, a-nchis. Rămâi cu vorbele-n gură, ţi se preling pe bărbie ca balele.

Aştepţi ce aştepţi şi când tot nu primeşti vreun semn de la Elodia, te gândeşti la OPC. Îi suni frumos, le explici despre ce este vorba, le trimiţi o copie după nota de transport, ei te înregistrează şi promit să facă verificări. Măcar atât, îţi zici din nou. Măcar atât, în paştele mamii lor de escroci!

În seara aceleaşi zile primeşti un telefon de la destinatarul colectului. “E inadmisibil, domnule, ăştia chiar n-au nicio ruşine? M-au sunat de două ori să le dictez adresa completă şi nici acum n-au venit să aducă pachetul. Nu se poate aşa ceva. E de toată groaza. Trebuie făcut ceva!” Eşti în asentimentul lui, ba ţie ţi-au scăpat pe gură lucruri şi mai urât, da’ acum, după ce-a trecut deja de 9, la Cargus sigur nu-ţi mai răspunde nimeni. Pui furia deoparte, la dospit pentru a doua zi, cât mai devreme.

A doua zi e sâmbătă, 15 decembrie. Suni şi dai de Elodia. Care, cu o voce lipsită de absolut orice inflexiune, te anunţă că pachetul problemă s-a rătăcit undeva prin depozit. “Ştiţi, nu c-ar fi o scuză, dar în perioada aceasta avem multe comenzi, depozitul nostru este excedat.” “Bine, doamnă scumpă, da’ în depozitul ăla nu aveţi o ordine, o evidenţă anume pe zile, pe ore, pe mai ştiu eu ce?” “Ba da, dar, ştiţi, perioada sărbătorilor, comenzi multe, excedaţi…” Un turuit fără cap şi fără coadă, sacadat şi, culmea, chiar cu tonuri de ţâfnă. “Bine, doamnă, uitaţi cum facem. Când găsiţi coletul, îl trimiteţi fain-frumos înapoi spre Oradea şi treaba dv. cum vă descurcaţi apoi cu reprezentanţii OPC-ului.” Elodia cea impasibilă nu zice nimic, trec câteva secunde, apoi îşi ia la revedere de la tine şi închide. Rămâi iar cu balele cuvintelor de ocară la gură, da’-i mai bine aşa. Oricum nu rezolvai nimic.

Acum, tot ce-ţi rămâne de făcut e să alcătuieşti un nou colet, cu mai puţine lucruri în el (nu mai ai chiar tot ce ai trimis în primul), şi să te înfiinţezi luni la prima oră la DHL. Desigur, cu speranţa că trista epopee nu se va repeta.

Ei, să ridice mâna cine vrea să păţească ce-am păţit eu. Mă ofer ca persoană de legătură în relaţia cu Elodia, telefonista Cargus. Paştele mamii lor de escroci!



Gameshop.ro si TCE curierat

postat de fraier 6 12 2007

Scriu despre amandoi fiindca sunt la fel de profesionisti si au contribuit in egala masura la “distractia” pe care am avut-o in ultima saptamana.

Joi, 29.11, ora 10:00 (aprox.). Comand la gameshop.ro (singurul loc unde am gasit) jocul Guitar Hero III, pt Wii. Pe site(-ul penibil), afisat clar: comenzile pana in ora 17:30 se proceseaza in aceeasi zi si se livreaza in 48 de ore. Buuuun… Nu ma contacteaza nimeni, asa ca sun eu sa confirm comanda, se confirma si ma anunta ca va pleca in cursul zilei de azi si ajunge vineri sau cel tarziu sambata. Pana acum toate bune si frumoase. Primesc un telefon dupa vreo doua ore, o domnisoara vroia sa-i confirm (iar?) comanda. O anunt ca deja am confirmat comanda telefonic, o cauta si o gaseste, sfarsitul discutiei.

Vineri, 30.11. Sun (la imboldul unei prietene patite – cititi neaparat si postul ei, e cam aceeasi poveste) la TCE (minunatul curier cu care lucreaza gameshop) sa aflu ce mai face pachetul meu. Ei bine, pachetul meu nu exista – stupoare. Intreb sa caute sub alt nume… Nu, ca nu exista nici un pachet trimis pt nimeni de gameshop joi. Bun, sun atunci din nou la gameshop… Pai cica sa vedeti, ca au fost atat de aglomerati si au trimis atatea pachete (da, 0, dupa spusele TCE-ului), incat al meu a plecat abia azi de dimineata. Ah, si maine e zi libera la TCE, a uitat sa-mi spuna, deci ajunge luni sau marti. Injuraturile de rigoare (in gand, din pacate, nestiind ce mai avea sa urmeze…).

Luni, 03.12. Sun la gameshop sa ii intreb de sanatate si de coletul meu. Vai, trimis de joi?? Si inca n-a ajuns??? Nemaipomenit… stati sa iau legatura cu transportatorul sa vad de ce dureaza atat. O intreb cand o sa ma sune. Imi zice ca atunci cand o sa primeasca si ea un raspuns. Nu se intampla azi.

Marti, 04.12. Sun la gameshop sa ii intreb de ce nu m-au sunat pana acum, si unde naiba e coletul meu? Mi se raspunde ca nu m-au sunat fiindca nu au primit nici ei un raspuns, o sa revina cu un telefon. Ceea ce se intampla ulterior, si se pare ca transportatorul a fost atat de ocupat ca n-a avut timp de coletul meu, si o sa vina in cursul zilei de azi sau maine. MAINE??? Asta intelegeti voi prin livrare de 48 de ore? Sun eu insumi la TCE ca sa vad care e treaba. Din nou stupoare – ei au primit comanda abia luni!!!!! Posibil sa fi fost preluat mai demult coletul? Da, dar comanda a fost introdusa abia ieri… O sa faca tot posibilul sa o livreze azi, dar nu garanteaza.

Miercuri, 05.12. Coletul nu e nicaieri de vazut. Sun la TCE sa ii intreb care e treaba, isi cer mii de scuze, dar nu a putut ajunge, o sa ma contacteze soferul. (Bine, sa nu va imaginati ca asta e o singura convorbire… discutia merge dupa tipicul: eu ii sun, ei raspund, o sa revina cu telefon, nu revin, ii sun iar eu, si continuam convorbirea, totul dureaza 1-2 ore). Spre ora 18, cand plec de la serviciu, sun iar in disperare la TCE… Ei bine, fatuca de la telefon nu crede ca poate ajunge in seara asta… Totusi o sa incerce, au program pana la 19. Bai nene, crezi ca mai stau eu pana la 19??? Ma enervez si mai tare, vazandu-l pe un coleg de servici cum pleaca acasa cu produsele comandate cu cateva ore mai devreme de la depozitul de calculatoare. Isi cere iar o mie de scuze, ii zic s-o lase naiba cu livrarea azi ca nu mai stau dupa ei, rasufla usurata si zice sa-i dau eu o ora si o sa livreze maine. Ii zic ora 10:00. Zice ca e perfect, si promite ca o sa vina la 10 fix.

Joi, 06.12, ora 12:00. Ca sa vezi, sun la TCE! 🙂 Dom’le, au trecut vreo 2 ore de cand mi-ati promis ca ajunge. O sa revina ei cu un telefon in 5 minute. Revin ei (in mai mult de jumatate de ora) si isi cere domnisoara mii de scuze ca nu si-a tinut promisiunea, chiar ii pare rau, nu tine de ea, etc. O intreb daca i se pare normal, nu, nu i se pare normal, am dreptate, isi cere scuze, etc. Ii cer o ora ferma la care vine comanda, nu poate sa-mi dea exact, dar o sa vina soferul in jumatate de ora si o sa ia mai multe colete, inclusiv al meu, care o sa fie prioritar, si o sa ma sune el cand e aproape de mine. Nu, il rog sa ma sune cand pleaca de acolo, ca sa stiu din timp. O sa-i transmita. Nu ma suna, ci ma suna pe la ora 14:45, ca ajunge in jumatate de ora. Ceea ce si face, SLAVA DOMNULUI, si imi primesc jocul. Inauntru, chitanta si factura emise luni, 03.12. Cu alte cuvinte, fetita de la gameshop.ro m-a mintit in fata cand am vorbit cu ea. De multiple ori. Foarte tare.

Pe scurt, celor de la gameshop.ro le trebuie 4 zile ca sa trimita o comanda facuta dimineata. Iar celor de la TCE le trebuie 3 zile sa livreze un pachetel din Bucuresti in Bucuresti. Bravos!