păzea.ro

pazea de un evenimet organizat in incinta acestui restaurant. se promit multe si nu se face nimic. administratorul este un isteric ce ia cu forta banii ospatarilor. mai concret: un fericit eveniment de 55 persoane, se promit toate cele … 8 ospatari, statie cu “un baiat care se ocupa de muzica”, conditii excelente de sonorizare. din pacate numai promisiuni ce nu au fost duse absolut deloc la indeplinire. ne trezim cu 2 ospatari, nici un “baiat cu muzica” si mai mult decat atat … in toiul evenimentului da fuga acasa si ia laptop, boxe, muzica. administratorul ridica din umeri. intr-o tara civilizata, pentru asemenea neplaceri era normal a acoda un discount, nu numai “scuzele noastre”. pusi in fata notei de plata refuzam a achita 10%, “penalizare” pentru toate cele. administratorul se uita urat, dupa care se repede la cei 2 ospatori si le smulge tips-ul tin mana, in dorinta de a-si acoperi el integral nota de plata. binenteles ca am acordat alt tips baietilor, intrigati si ei de reactia istericului. concluzia: groaznic, infiorator, oameni “slabi” … si nu va incredeti in prima impresie

La fiecare sfarsit de weekend merg acasa, iar pe seara, mergem la oras, pentru o bere, un suc, o bere, inca una si inca una…
Nimica iesit din comun zic eu, insa nu si atunci cand destinatia este “A&*x”. Mentionez ca relatarile care o sa urmeze nu caracterizeaza tot personalul acestui local, ci doar cateva personaje care, fie cu voia si cu fapta, au facut shederea noastra putin mai intepatoare. And here we go!
Am o chelnerita “preferata” care, in momentul in care ridic vizibil mana, se uita pe pereti, sau ma priveste fara nici o reactie, iar sala era “foarte aglomerata”, singurii clienti fiind eu si Natasa. Poate sa tune, sa trasneasca ca ea numai la clienti nu se uita. Ochelarii care ii poarta sigur is de forma sau cel mult o ajuta la slalomul printre mese pe care il efectueaza ocazional, plictisita de mama focului.
Am un chelner “preferat” care, in momentul in care “ne-a adus” comanda s-a oprit la o masa mai apropiata barului, la ceva pretenari de-ai lui, naiba stie, a stat la povesti cu ei, le-a luat comanda, a mers pana la bar, si pe urma ne-a adus noua comanda. Ma gandeam ca nu o sa mai avem parte de o cafea calduca..intrasem in panica.
Acest local are o politica foarte interesanta in sensul ca, la 00:30 se inchide barul, moment in care nu mai poti sa comanzi nimica, nici macar un pahar cu apa. Daca faci GRESEALA sa iti iei mai multe sticle in avans si nu reusesti sa termini pana in jur de ora 01:00, se apuca domnii si sting luminile. Am avut parte o data de o ambianta foarte “romantica” cand am fost impreuna cu prietenii de acasa, si au lasat doar neonul de deasupra noastra aprins…s-au gandit probabil ca daca ar fi intuneric nu ne-am mai gasi gura ca sa putem termina consumatia. O prietena a facut greseala sa ceara dupa ora 23:00 de mancare. Vroia o pizza.
Chel.: “Nu se serveste dupa 23:00 mancare. Trebuie sa mearga si femeile acasa…”
Apoi a adaugat :”Nu mai este aluat”.
Aaah si era sa uit. Cand merg de acuma inainte am sa merg cu lista gata facuta de acasa, sau macar ma hotarasc cat am sa beau, ca sa stiu sa comand tot o data, deoarece voi fi privit cu niste ochi nu foarte blanzi, in momentul in care voi comanda cate o bere, pe urma inca una, si inca una si tot asa…Pai?! Cum sa pui pe chelnerita sa iti aduca o bere cand stii ca o sa mai vrei una? Cum sa o pui sa vina de mai multe ori pe la masa? Hell no! Totul trebuie gandit si anticipat, asa fel incat sa comanzi totul dintr-un foc, cu minimul de efort depus din partea cheln…
Concluzie: Nu mi se pare normal…Sau poate cer eu prea mult. Posibil.

Luati de-aici: merg cu prietenii pe la 1 noaptea in terasa de cartier cu pretentii de urban-hip-trendy meeting spot pe nume Cool Cat. Apare o madama acrita maxim care vrea sa ne ia comanda. Comanda mea: 100 de votca si suc de mere. Vrea banii pe loc, 180.000. Dau banii, dau sa gust din licoare, era SUC DE MERE PUR. Da, fara votca. Ii zic madamei ca nu am votca. Se rasteste la mine: “auzi, daca ai probleme de-astea, intra si vorbeste cu barmanu’”. Intram in bar, sesizat barmanul, primit replica: “SA MOARA MA-TA CA NU E VOTCA AICI??? CE P**DA MA-TII, VREI VOTCA GRATIS???” Il rog frumos sa schimbe tonul, sa se calmeze si sa-mi faca o factura cu consumatia de la masa, sau sa-mi dea un bon fiscal cu stampila pentru a putea a doua zi sa fac o reclamatie la ANPC. Iar ma injura. “BA, EU NU SUNT OBLIGAT SA-TI DAU NICI O STAMPILA PE BON”. Ii explic legislatia in vigoare. Nu intelege ca e obligat sa aiba facturier, chitantier, stampila si alte mizilicuri de-astea. Ma las pagubas, plec de-acolo. Inca un loc unde nu mai calc. Inca o seara minunata in Romania.

P.S.: Acel om minunat cu injuraturile lui infioratoare NU era un simplu barman. Era, si anume, PATRONUL. Sfat: prietene, deschide-ti saormerie sau carciuma cu pokere.

P.P.S.: Pentru a pastra substanta problemei, am sarit peste mici amanunte picante gen: dom’ patron venit la masa noastra, urlat la o prietena de-a mea pe care, evident, nu o cunostea: “Auzi MA, ia gusta tu, nu e votca aici???”

Da, vorbesc de magaoaia proletara cu pretentii de carciuma de fite italieneasca, intinsa pe o bucata buna din malurile lacului cismigiu. As fi ignorat-o total daca nu as fi avut de trei ri probleme cu ea, dar cum ”alle gute Dinge sind drei”, si ”gute” citindu-se aici ”schlechte”, voi urla acum din toti rarunchii: pazea!

Umilirea numarul 1: grup de aproximativ 15 persoane, anul trecut in toamna, compus din profesori romani si germani, vroiam sa sarbatorim local, fiind in zona parcului si neavand timp mult la dispozitie, incheierea unei scoli de toamna. Vedem terasa mare, goala cu exceptia a vreo doua mese ocupate de chelneri plictisiti (am banuit ca era din cauza ca era o ora destul de aiurea, lume putina in parc), ma duc la unul dintre ei si il rog sa ne amenajeze o masa de 15 persoane. “A, pai nu se poate”. Cum adica? Lipiti niste mese. “Pai nu avem voie”. Sunteti cu capul? Cum sa nu se poata? Va facem consumatie, nu o favoare. Sa vina seful de sala. Reluctantly, chelnerul se face ca il cauta, pana la urma apare un domn bronzat care ne spune ca nu poate lipi mesele din restaurant, ca nu e voie (?!?), dar ca ne va organiza o masa in zona “terasei” (adica in boscheti). Zis si facut. Am mancat niste mizerii cu pretentii de salata la umbra casutei WC-ului (apropo, cu plata!), jurandu-mi ca nu mai trec pe acolo in veci.

Teapa numarul 2: Baut in total cu o prietena doua sucuri si o cafea, total 16 lei. Dau chelnerului hartie de 50 de lei, ii spun sa-mi dea rest DE LA doua sute, imi aduce restul in hartii mici (inclusiv de 1 leu), ii numar dupa ce ies din restaurant, constat ca imi daduse mai putin cu 10 lei. Bacsis 100%, spaga lui, teapa mea ca am bun simt si ma simt prost sa ma intorc sa ma cert cu el.

Umilirea numarul 3, de data recenta: iesim acum cateva zile cu niste prieteni in parc si ni se face pofta de o inghetata, de data asta terasa semi-ocupata (deh, weekend, seara), gasim o masa de patru persoane pe langa bar si…asteptam. Si asteptam again. La un moment dat (semnalele de alarma devenind din ce in ce mai acute), unul dintre noi reuseste sa prinda de sort pe unul dintre chelneri, care iritat, ne intreaba ce vrem (!!!) – well, niste meniuri ar fi bune, for starters. Mai trec niste minute bune si le primim. Alegem fiecare cate ceva si…asteptam din nou. In conditiile in care stateam fix in gura barului, ne gandeam ca vom avea vreo sansa sa oprim vreun chelner. Iata ca nu: trece vreun sfert de ora, acelasi nesimtit fudul care ne aruncase meniurile ajunge langa noi, scoate carnetelul, si incepe una dintre fetele noastre sa ii dicteze: pai eu un banana split…chelnerul, de colo ”stop!”. WTF? Din seria ”nu serviti si dvs. mai intai o
fripturica, un platouas”, zice: ”pai n-aveti voie sa comandati doar inghetata”. You must be kidding me. Cum adica.
“Regulile casei”. Cum asa. Nu apare nimic in meniu, nu scrie nicaieri. ”Pai sunt de la sine
intelese”. Esti dus cu pluta? Daca iti cer un pahar cu apa trebuie sa-mi aduci. ”NU”. Ok, iar: cheama seful de sala. Si dus a fost. Nici un sef de sala, nimic.
In drum spre iesire, bufnind si traznind, identificam acelasi (sau poate o fi fost altul)
bronzat, reclamam, ala, spasit, spune ceva similar, care rima cu ”daca nu serviti de la
antreuri pana la digestive ma bate sefu’”

Si noi idioti, dar mai idioti ca ii lasam sa existe. HUO!

Desi locul parea dragutel si destul de comod pentru stat la taclale cateva ore bune cu prietenele/prietenii, am fost foarte dezamagita de ceea ce mi s-a intamplat cand am fost acolo vineri.

Dupa o ora si ceva de sezut si baut diverse chestii a venit la un moment dat barmanita sa ne anunte pe cele cam 7-8 persoane din separeul in care stateam (eram trei grupuri la trei mese diferite, fara treaba unii cu ceilalti) ca trebuie sa eliberam urgent camera respectiva, putem sa mai stam cel mult 10 minute. De ce? Pentru ca a sunat patronul ca vine cu niste prieteni.

Pooftim??? Evident ca nu mi-a venit sa cred.. Mi s-a parut maxima prostie, mitocanie si lipsa de respect fata de clienti. Maxima! Nu mai calc pe acolo, ever! Nu merita de nici o culoare sa incurajezi oamenii sa se poarte asa cu cei prin a caror bunavointa castiga un ban..
Si uitandu-ma aici am observat prin comentarii ca stilul asta interesant de purtare nu e chiar singular. Foarte dragut.. not!

Sambata, pe 23.09 am revenit dupa foarte mult timp in Martin. Auzisem ca vine un DJ care ii insoteste pe Underworld in turnee si am zis ca ar putea fi misto. Din pacate, a fost o seara ratata, plina de surprize neplacute.

Prima chestie: la 11 am fost in fata impreuna cu un cuplu – ea romanca, el din Germania, si cu prietenul meu. Prietena asta a mea a intrat in fata noastra cu prietenul ei, si in timp ce discuta cu el pe germana a intins tipului de la bilete o hartie de 5 milioane ca sa plateasca. Cand sa primeasca restul.. surpriza!200.000 mai putin, ca deh, asta e taxa suplimentara pt straini (sau tzeapa de inceput, din partea casei). Evident ca nu i-a tinut, pt ca e romanca si atenta din fire.

Intram deci inauntru, deja “bine-dispusi” de “amabilitatea” personalului si ne bucuram macar ca locul arata bine si muzica suna ok pt inceput.

A doua chestie: ne ducem si noi la bar ca oamenii sa ne luam cate o bere. Big problem here: pt ca la Martin au numai Peroni, 80.000 sticla. Ma rog, nevermind, in fond noi alesesem sa venim aici, asa ca nu aveam ce comenta. Primul s-a dus prietenul meu, intinde 100.000, cere o bere, i se da berea, restul.. ioc! Se uita la barman, ala nimic, el zice “ati uitat restul”, ala “nu am marunt”, la care pana la urma prietenul meu gaseste in portofel 80.000 marunt si ii da asa. Vine la mine si imi povesteste faza, cum in clubul in care s-a incercat o tzeapa scurta de la intrare pe noi, se vor face tzepe repetate in timpul serii pe baza de scuze penibile, si decid sa ma duc imediat sa-mi iau si eu berea, ca sa nu dispara restul. Tin sa mentionez aici ca nu era vorba de bani aici, nu eram zgarciti, ci de principiu, pt ca urasc oamenii care iti ofera servicii proaste si mai asteapta sa ia si bacsis pt asta. Ajung la bar, cer berea, mi se da, evident barmanul zica ca nu are rest la 100.000. Ii zic, evident, ca stiu ca are pt ca prietenul meu tocmai i-a dat, el se face ca investigheaza sa vada unde sunt maruntii, evident ca nu-i gaseste. I-am zis deci ca mi-a ramas dator cu 20.000, iar cand mi-am luat a 2a bere i-am amintit. A trebuit sa se supuna, dar profund siderat. Nesimtiti..

Chestia nr. 3: Ma duc si eu ca fetele la baie. La vc – supriza, din nou! club cu pretentii, dar hartie igienica – nu! La ce ne trebuie doar hartie igienica?!?!

Chestia nr. 4: ok – asta e subiectiva. Muzica a fost jenanta. Va aduceti aminte poate de acum 2-3 ani cand house-ul era supermodern? Pai cam muzica aia era. Si la 2 noaptea DJ-ul principal inca nu urcase pe “scena”, asa ca blazata de incercarile repetate de tzepuire si de muzica de calitate indoielnica m-am carat acasa.

Nu va sfatuiesc deci neaparat sa nu mergeti in locul asta, daca va place muzica mai ales, e pacat sa scapati ocazia sa vedeti ce stiu eu ce dj celebru. Insa daca mergeti, aveti grija la angajati, sunt pusi pe jecmaneala si prea putin amabili.