lapapa.ro

postat de păzea.ro 3 12 2012

Anne a avut o experienta neplacuta cand a comandat de la lapapa.ro.



Restaurantul “Doi cocosi”

postat de păzea.ro 1 06 2012

Printesa urbana ne povesteste experienta ei cu papanasii groazei de la Doi Cocosi. Au trecut 3 ani de atunci – s-o fi schimbat ceva?



Casa Gorjana, Bucuresti

postat de păzea.ro 22 05 2009

Omuleti scrie despre Casa Gorjana:

“baietii, astea (bicicletele, n.m.) sa dispara imediat de aici”

“stiti ca asta e domeniul public”
“ba, asta nu e domeniul public, e al meu (gest larg cu bratul peste celelalte mese de afara). daca nu plateam (privire care se voia de sus), cum imi permiteam eu toate astea?!”



Mythos – str. Costache Negri

postat de radu 1 07 2008

Mythos este un restaurant grecesc stricat de romani in stilul caracteristic. Mancarea e buna dar servirea e deplorabila. Restaurantul este intr-o vila mai veche pe strada Costache Negri, in spatele la Arenele BNR. In curte mai au 3-4 mese, ferite cat de cat de cimentul din aer datorat refacerii strazii. In fine, cum arata strada nu are relevanta, dar .. se potrivea atat de bine cu serviciile incat merita mentionat.

Am fost acolo intr-o vineri pe la ora 18. Nu mai era nimeni, asa ca beneficiam de toata atentia de care putea da dovada personalul. Am comandat un calamar umplut si niste creveti. Ospatarita a intrebat de paine. Nu mananc paine de fel, dar o pita cu ulei de masline si oregano inainte de masa … e altceva. Am avut grija sa intreb daca uleiul e de masline fiindca sunt patit. Dupa un timp a venit mancarea. Surpriza! calamarul nu avea garnitura. In pozele detaliate din meniu se vedea ca are garnitura de cartofi prajiti si ciuperci. Am intrebat unde e garnitura, normal. Mi s-a explicat ca nu am comandat-o. Am intrebat de ce nu mi s-a precizat ca nu corespunde cu meniul, de ce nu a intrebat de garnitura. Raspunsul … “ma scuzati”. Problema e ca in aceasta situatie, fara garnitura e un fel de masa neterminata, iar daca o comanzi mai stai inca jumate de ora. Deci nu ai solutie. Am intrebat totusi cand a fost pita, ca a venit mancarea si nu am vazut-o pe masa. Mi-a spus ca a uitat! Dupa care mi-a adus-o. Asta chiar m-a scos din sarite. Starterele nu se servesc … dupa masa! A venit alta ospatarita, chipurile mai scolita. Aceasta mi-a luat farfuria cat inca eram cu tacamul in mana. Am intrebat-o daca a mai servit undeva, daca stie despre pozitionarea tacamurilor si ce semnificatie are. Degeaba, nu aveai cu cine. Mi-a explicat ca vrea sa debaraseze ca sa fie mai mult loc pe masa.

Am intrebat-o chestii mai simple: unde e patronul si cum il cheama. Stia doar un nume (Vanghelis), nu avea o carte de vizita si nici un numar de telefon. In nici un chip nu se putea sa il sune. E plecat din tara. Normal ca nu stiau cand se intoarce. Asadar nu aveai cu cine sa vorbesti.

Ma intreb, patronul nu stie ce fac ele acolo sau nu realizeaza ca se discrediteaza si lasa si o pata asupra restaurantelor grecesti ? Le-am dat o carte de vizita sa ma sune. Credeti ca o sa i-o dea ? Intr-un fel l-oi intalni pana la urma ….



Restaurantul “La 80”, Bucuresti

postat de păzea.ro 13 09 2007

Cristi Roman povesteste pe PAPA BUN o intamplare La 80. Si revine cu un epilog.



terasa sau-ce-o-fi din cismigiu

postat de irn 12 07 2007

Da, vorbesc de magaoaia proletara cu pretentii de carciuma de fite italieneasca, intinsa pe o bucata buna din malurile lacului cismigiu. As fi ignorat-o total daca nu as fi avut de trei ri probleme cu ea, dar cum “alle gute Dinge sind drei”, si “gute” citindu-se aici “schlechte”, voi urla acum din toti rarunchii: pazea!

Umilirea numarul 1: grup de aproximativ 15 persoane, anul trecut in toamna, compus din profesori romani si germani, vroiam sa sarbatorim local, fiind in zona parcului si neavand timp mult la dispozitie, incheierea unei scoli de toamna. Vedem terasa mare, goala cu exceptia a vreo doua mese ocupate de chelneri plictisiti (am banuit ca era din cauza ca era o ora destul de aiurea, lume putina in parc), ma duc la unul dintre ei si il rog sa ne amenajeze o masa de 15 persoane. “A, pai nu se poate”. Cum adica? Lipiti niste mese. “Pai nu avem voie”. Sunteti cu capul? Cum sa nu se poata? Va facem consumatie, nu o favoare. Sa vina seful de sala. Reluctantly, chelnerul se face ca il cauta, pana la urma apare un domn bronzat care ne spune ca nu poate lipi mesele din restaurant, ca nu e voie (?!?), dar ca ne va organiza o masa in zona “terasei” (adica in boscheti). Zis si facut. Am mancat niste mizerii cu pretentii de salata la umbra casutei WC-ului (apropo, cu plata!), jurandu-mi ca nu mai trec pe acolo in veci.

Teapa numarul 2: Baut in total cu o prietena doua sucuri si o cafea, total 16 lei. Dau chelnerului hartie de 50 de lei, ii spun sa-mi dea rest DE LA doua sute, imi aduce restul in hartii mici (inclusiv de 1 leu), ii numar dupa ce ies din restaurant, constat ca imi daduse mai putin cu 10 lei. Bacsis 100%, spaga lui, teapa mea ca am bun simt si ma simt prost sa ma intorc sa ma cert cu el.

Umilirea numarul 3, de data recenta: iesim acum cateva zile cu niste prieteni in parc si ni se face pofta de o inghetata, de data asta terasa semi-ocupata (deh, weekend, seara), gasim o masa de patru persoane pe langa bar si…asteptam. Si asteptam again. La un moment dat (semnalele de alarma devenind din ce in ce mai acute), unul dintre noi reuseste sa prinda de sort pe unul dintre chelneri, care iritat, ne intreaba ce vrem (!!!) – well, niste meniuri ar fi bune, for starters. Mai trec niste minute bune si le primim. Alegem fiecare cate ceva si…asteptam din nou. In conditiile in care stateam fix in gura barului, ne gandeam ca vom avea vreo sansa sa oprim vreun chelner. Iata ca nu: trece vreun sfert de ora, acelasi nesimtit fudul care ne aruncase meniurile ajunge langa noi, scoate carnetelul, si incepe una dintre fetele noastre sa ii dicteze: pai eu un banana split…chelnerul, de colo “stop!”. WTF? Din seria “nu serviti si dvs. mai intai o
fripturica, un platouas”, zice: “pai n-aveti voie sa comandati doar inghetata”. You must be kidding me. Cum adica.
“Regulile casei”. Cum asa. Nu apare nimic in meniu, nu scrie nicaieri. “Pai sunt de la sine
intelese”. Esti dus cu pluta? Daca iti cer un pahar cu apa trebuie sa-mi aduci. “NU”. Ok, iar: cheama seful de sala. Si dus a fost. Nici un sef de sala, nimic.
In drum spre iesire, bufnind si traznind, identificam acelasi (sau poate o fi fost altul)
bronzat, reclamam, ala, spasit, spune ceva similar, care rima cu “daca nu serviti de la
antreuri pana la digestive ma bate sefu'”

Si noi idioti, dar mai idioti ca ii lasam sa existe. HUO!



Restaurantul Hong Kong, calea Grivitei, Bucuresti

postat de fraier 2 02 2007

… sau “chinezii din grivitei”, cum ne-au fost prezentati. Un restaurant extrem de inghesuit, cu usa de termopan (asa cam ca gheretele de paza), cu bodyguard la intrare (posibil sa fie necesar, nu stiu ce sa zic..), si cu un meniu foarte apetisant (mai putin la capitolul preturi). Din pacate, realitatea din meniu nu coincide cu realitatea din farfurie! Cu exceptia pastelor de orez si a plitei incinse de vita, care aveau un gust mai definit, toate felurile de mancare aveau acelasi gust – fad, dulce, greu, si gras. Indiferent de carnea, legumele, sau alte ingrediente ale mancarii. Pana si vita picanta era dulce. Deloc picanta, in orice caz.
Totul e condimentat cu glumele de prost gust ale ospatarului (mancarea nu-stiu-care contine chinez taiat bucati, tubul de bambus e un tomberon cu chinezi inauntru, afara n-a mai ramas sa latre nimic, etc), iar detalii mai exacte despre mancare nu prea poti sa obtii. Nu ca ar avea vreun sens, raspunsul e destul de simplu: e dulce, fara gust, si o sa te doara burta. 🙂 Acelasi ospatar a avut amabilitatea sa ia niste betisoare (atentie, nu sunt de unica folosinta!!) inainte sa termine persoana de mancat. Cand i le-a cerut inapoi, a primit o privire scarbita si dusmanoasa, si cateva secunde mai tarziu betisoarele… aceleasi, culese de la bucatarie din maldarul de vase murdare.
La plecare, veti fi surprinsi sa vedeti ca sosurile, pe care le-ai gasit pe masa cand ai venit, se platesc! 🙂 Ah, si inca o chestiune: Evitati cu orice pret toaleta!! O camaruta 1×1, cu lavoarul si wc-ul originale ale cladirii, presupun (deci de pe la 1930). Si cu o mizerie infecta, greu de descris in cuvinte. Bweah.



Gregory’s de la Gara de Nord, Bucuresti

postat de zuza 25 11 2006

Nu stiu cum am uitat de locul asta, considering ce tepari de mana intaia sunt cei care lucreaza acolo si probabil si cei care ii trainuiesc sa fie asa. Vara asta (2006) am avut 2 experiente foarte proaste cu ei, cam la vreo luna sau doua distanta, ceea ce m-a facut sa cred ca sunt niste practici impamantenite acolo.

Despre ce este vorba:

1. Pai prima data plecam cu trenul si am vrut sa ne facem niste sandwichuri pt drum. Am cerut cu x, y, z, w, v, paine de cutare tip, etc. Tipul de la counter insa tot insista: “cate bucati de x vreti?” “pai cate sunt la portie” “pai 2 va trebuie”.. In orice caz o discutie din care m-a facut sa comand practic 2 portii din fiecare chestie din sandwich, which sa zicem ca would have been ok daca nu ar fi reiesit niste sandwichuri gigant, imposibil de mancat. Ma gandeam ca ideea e sa il faci pe client sa ii placa ce ia ca sa se mai intoarca, nu sa-i dai o teapa cat casa si sa scapi definitiv de el. Ma rog, poate sunt eu naiva si cred in consumer fairy tales 😛 Au reiesit deci din comanda asta fortata doua sandwichuri la vreo 40-50 RON, ceea ce e evident si exorbitant. Ah, si sa nu uit, mi-a mai pus si pe bon niste chestii pe care nu le comandasem, nici nu am inteles de ce exact atunci cand mi-a explicat (evident ca nu le-am platit, dar de ce sa le puna la mine pe bon??).

2. La vreo doua luni distanta, zic sa cumparam o ciocolata calda alba si un ceai. Evident, la casa au trecut fara sa ma intrebe pe bon ciocolata calda mare, nu mica, cum vroiam. In plus, iarasi superagresiv tot incercau sa ma faca sa mai comand nu stiu ce tampenii, gen bucati de mere si scortisoara in ceai, etc, facandu-ma sa cred ca nu costa in plus, ca si cand ar fi fost din partea casei. Well, needless to say ca nu erau din partea casei si ca erau chiar scumputze.
Ca sa concluzionez: mie imi place in general mancarea de la Gregory’s, in special patiseria (iubesc rulourile cu feta si praz, sunt superbune) si am luat chestii de la ei din multe locatii – am fost multumita in general. Astia din gara sunt insa execrabili ca servicii, aveti mare grija la ce va fac sa comandati, pt ca pot sa fie foarte persuasivi. Si vedeti ca am senzatia ca sunt doua Gregory’s-uri la Gara de Nord, cel cu probleme este chiar in incinta garii, pe langa Springtime, nu la iesirea spre coloanele mari.



Restaurant Piccadilly – Bucuresti

postat de smilla 27 10 2006

Exista pe la intersectia Turturelelor cu Vulturilor (lol!), adica pe langa discoteca Why Not (sau fosta discoteca cu acest nume) un restaurant care beneficiaza de un spatiu superb, o curte-gradina mare, placuta, cu mese si scaune de lemn si umbrar de vita de vie, cu gutui si broasca testoasa. Vara acolo e minunat, umbra e placuta, nu e niciodata prea cald, iar seara e de-a dreptul divin.

Pacat insa ca nu te poti duce cu mancarea ta la pachet, pentru ca servirea e proasta si lenta.

Lucrez in zona, deci merg frecvent la pranz la Piccadilly. Intotdeauna astept minim 15 minute sa vina cineva sa imi aduca un meniu (nu de putine ori mi-am luat singura), alte 15 minute sa vina sa imi ia comanda si intre 25 min – 1 ora (!!) pregatirea mancarii. Plus 20 de minute “sa faca colegul nota” “sa bata nota pe casa” etc. Asta intr-o pauza de masa de o ora , pe care – evident – o depasesc de fiecare data! Recordurile nedorite au fost: 1 ora asteptare sa vina mancarea (era vorba de 2 pizza si un piept de pui cu cartofi prajiti, deci nimic fantastic) si 45 minute asteptare sa vina un chelner sa ne ia comanda!!!! Asta intr-o seara aglomerata (dar toate sunt), cu jde chelneri roind in jur si care toti ne-au dus cu vorba “acum!” “imediat” “sa las asta si vin”. In ambele ocazii ne-am ridicat si am plecat decisi sa nu ne mai intoarcem.

De fapt Piccadilly imi starneste aceasta senzatie de cate ori merg acolo. Cu foarte rare exceptii jur sa nu ma mai intorc, dar n-am incotro, pentru e foarte aproape de serviciu. De fapt cred ca pe asta mizeaza, pentru ca la pranz e mai mereu plin de angajati din bancile/institutiile din apropiere (Bd. Unirii in special).

Mancarea e buna, dar nu justifica timpul exagerat de asteptare. Preturile sunt mari in raport cu cantitatea si cresc de la o zi la alta.

Servirea e sub orice critica.

Stay away from Piccadilly daca nu sunteti in vacanta sau daca stati prost cu timpul/nervii.



Restaurantul Philippe, Bucuresti

postat de zuza 18 10 2006

restaurantul asta e pe Maria Rosetti, prin centru. merg relativ des cu mai multi prieteni si in general e pretty ok, insa trebuie sa recunosc ca am trait multe gafe din partea lor, chiar daca preturile sunt destul de mari si locul cu relativ multe pretentii.

first of all, fac gura daca esti imbracat sport, chiar si daca esti client relativ fidel, ceea ce mi se pare o porcarie.

second, intr-o zi cand am stat jos la subsol a aparut out of the blue un gandac, care s-a urcat pe piciorul unui prieten de-al meu. cand le-am zis ospatarilor au zis ca sa nu ne facem grija ca e doar din canalizare. blah. as if i care de unde e gandacul, point is ca nu are ce cauta in restaurant si ca trebuia sa ne pupe si picioarele ca sa mai venim si alta data dupa faza asta (ceva din partea casei, sau ce stiu eu..)
alta manie a ospatarilor este de a nu asculta ce ii rogi sa schimbe la un fel de mancare, gen nu pune maioneza, pune sos de smantana; nu pune ulei normal, pune de masline, etc.

totodata, nu va aventurati la chestii care nu sunt pe meniu: nu o data chelnerii s-au gandit sa ne propuna ceva gen “pastruga” ca sa ne arda la bani..

si nu va speriati daca va apare pe nota de plata ceva numit “cuvert” in plus fata de ce comandati, care nici nu stiu exact ce e, insa trebuie sa platiti in plus pt asta (taxa pe tacam sau nu stiu ce naiba..)

in rest, enjoy your meal, mancarea e ok.. dar ca de obicei, aveti un pic de grija la personal 😉