lapapa.ro

postat de păzea.ro 3 12 2012

Anne a avut o experienta neplacuta cand a comandat de la lapapa.ro.



> ocoliti Volksbank Leasing, servicii slabe, costuri ascunse, furt pe fata

postat de dragos 28 04 2009

Va doresc sa nu aveti de a face cu aceasta “firma”. Serviciile dupa ce ai devenit clientul lor sunt foarte slabe…la fiecare imputernicire, extindere de asigurare se poarta cu nesimtire si neprofesionalism.
Mai rau de atat apeleaza la tot felul de subterfugii pentru a face bani in plus pe langa cresterile de dobanzi.
De exemplu te taxeaza la inchiderea contractului o taxa speciala care e diferita in functie de provenienta masinii . La mine au reusit sa ma taxeze chiar de doua ori – o taxa ca si cum ar fi fost EU alta pentru ca a avut masina vama fiind ‘made in japan’. De 3 luni nu au returnat banii pentru taxa luata aiurea indiferent cu cate persoane am vorbit de la ei.
Alta problema e ca dupa plata ultimei rate au intarziat cat au putut finalizarea actelor si au emis inca 2 facturi de casco spunand ca sunt ‘obligati de lege’.
Am o lunga lista de exemple pentru care va recomand sa va uitati in alta parte cand va cautati o firma de leasing.
Daca ati avut si voi experiente similare haideti sa le impartasim ca altii sa nu pateasca la fel.

PS: Nu e scris la nervi…au trecut vreo 3-4 luni de la finalizarea contractului.



Auto Europa,Timisoara

postat de saratoga 27 03 2009

iata ce poti pati la AUTOEUROPA TIMISOARA:

am cumparat masina (Logan)in luna ian.2007, In luna 11.2008 am avut un incident fiind lovit in parcare de alte 2 autoturisme care sau lovit intre ele, am apelat la polita casco care o detin si bineinteles pentru reparatii la S.C. Auto Europa S.R.L.
Strada Miresei nr.1 Timisoara,avand de schimbat usa soferului, aripa spate ,portbagajul fiind indoit si geanta roata fata fiind indoita, dupa 2 saptamani de reparatii am fost plimbat 2 zile petru ridicarea masinii,intr-un final la ridicarea masinii  am fost invitat sa verific calitatea lucrarii,am constatat lipsa aparatoarelor de pe parbriz,lipsa capacului de la geanta inlocuita,lipsa tamponului de cauciuc de la capacul rezervorlui care nu avea nici o legatura cu reparatiile efectuate,cu scuzele de rigoare au fost montate imediat . La o saptamana dupa raparatii usa soferului nu era prinsa bine in balamale,usa portbagajului fiint blocata,din nou cu scuzele de rigoare au fost reparate,socul cel mai mare a fost cand am constatat ca oglinda aferenta usii inlocuite nu putea fi rabanata fiind rupta in interior (nu inteleg cum poti schimba usa fara a constata ca oglinda este rupta, eventual au facturat inlocuire usa si defapt usa au indreptat-o),lovitura cea mai mare a fost cand am constatat ca placutele de frana erau uzate la maxim auzindu-se un zgomot fier pe fier (mentionez ca masina avea 15.000 km-imposibil sa se fi uzat placutele la maxim), nemaiavand curaj sa merg la hotii de la Auto Europa am apelat la un prieten care lucreaza intr-un service particular care a fost socat de uzura placutelor dupa un nr.asa de mic de km ( sa fie oare coincidenta exact dupa iesirea din sercice sa ma lase placutele de frana?-NU CRED),iar ultima constatare a pus capac la toate: am constatat ca nu am lumina in portbajaj,crezand ca becul poate fi ars surpriza a fost lipsa totala a instalatiei de lumina din plafonul portbagajului atarnand 2 fire. Probabil toate aceste piese de pe masina acuma se afla in servisurile particulare ale angajatiilor Auto Europa.



Gicule! Stingem lumina? Oamenii astia ar merge acasa

postat de grimfacker 21 08 2008

La fiecare sfarsit de weekend merg acasa, iar pe seara, mergem la oras, pentru o bere, un suc, o bere, inca una si inca una…
Nimica iesit din comun zic eu, insa nu si atunci cand destinatia este “A&*x”. Mentionez ca relatarile care o sa urmeze nu caracterizeaza tot personalul acestui local, ci doar cateva personaje care, fie cu voia si cu fapta, au facut shederea noastra putin mai intepatoare. And here we go!
Am o chelnerita “preferata” care, in momentul in care ridic vizibil mana, se uita pe pereti, sau ma priveste fara nici o reactie, iar sala era “foarte aglomerata”, singurii clienti fiind eu si Natasa. Poate sa tune, sa trasneasca ca ea numai la clienti nu se uita. Ochelarii care ii poarta sigur is de forma sau cel mult o ajuta la slalomul printre mese pe care il efectueaza ocazional, plictisita de mama focului.
Am un chelner “preferat” care, in momentul in care “ne-a adus” comanda s-a oprit la o masa mai apropiata barului, la ceva pretenari de-ai lui, naiba stie, a stat la povesti cu ei, le-a luat comanda, a mers pana la bar, si pe urma ne-a adus noua comanda. Ma gandeam ca nu o sa mai avem parte de o cafea calduca..intrasem in panica.
Acest local are o politica foarte interesanta in sensul ca, la 00:30 se inchide barul, moment in care nu mai poti sa comanzi nimica, nici macar un pahar cu apa. Daca faci GRESEALA sa iti iei mai multe sticle in avans si nu reusesti sa termini pana in jur de ora 01:00, se apuca domnii si sting luminile. Am avut parte o data de o ambianta foarte “romantica” cand am fost impreuna cu prietenii de acasa, si au lasat doar neonul de deasupra noastra aprins…s-au gandit probabil ca daca ar fi intuneric nu ne-am mai gasi gura ca sa putem termina consumatia. O prietena a facut greseala sa ceara dupa ora 23:00 de mancare. Vroia o pizza.
Chel.: “Nu se serveste dupa 23:00 mancare. Trebuie sa mearga si femeile acasa…”
Apoi a adaugat :”Nu mai este aluat”.
Aaah si era sa uit. Cand merg de acuma inainte am sa merg cu lista gata facuta de acasa, sau macar ma hotarasc cat am sa beau, ca sa stiu sa comand tot o data, deoarece voi fi privit cu niste ochi nu foarte blanzi, in momentul in care voi comanda cate o bere, pe urma inca una, si inca una si tot asa…Pai?! Cum sa pui pe chelnerita sa iti aduca o bere cand stii ca o sa mai vrei una? Cum sa o pui sa vina de mai multe ori pe la masa? Hell no! Totul trebuie gandit si anticipat, asa fel incat sa comanzi totul dintr-un foc, cu minimul de efort depus din partea cheln…
Concluzie: Nu mi se pare normal…Sau poate cer eu prea mult. Posibil.



In loc de bun venit in tara ING

postat de floreiftime 27 05 2008

Nu stiu cati din cei care si-au facut card la ING stiu ca exista o limitare la retragerile de numerar de 10.000RON/zi, respectiv de 20.000RON/4 zile. Aceasta limitare face parte dintr-o politica globala a bancii, care incearca sa protejeze clientii de furturi, mi-a comunicat un asistent de la serviciul lor de relatii clienti, mie, unui client nervos care incearca sa-si retraga banii imprumutati printr-un contract de credit de nevoie personale si nu i se da voie. Acelasi asistent insa mi-a comunicat foarte relaxat, ca solutia pentru a-mi putea totusi retrage banii este de a merge la bancomatul unei alte banci, sau sa astept pana a doua zi. Deci ei presupun ca orice hot de carduri ING va fi intimidat de comisionul mai mare pentru retragerea banilor de la o alta banca si-mi va lasa banii in cont? Eu nu m-am dumirit inca…

Povestea intreaga despre cum am sosit eu in tara ING o gasiti aici.



mIT mOTORS Service – amatori retardati

postat de mihaidaniel 11 01 2008

Am avut neplacerea de a avea nevoie de o reparatie facuta pe CASCO pentru masina mea – o schimbare absolut banala de bara de protectie. Fiind asigurat de Allianz Tiriac am mers la cel mai apropiat service agreeat – mIT mOTORS.

Am dus masina la constatare pe 2 noiembrie, atunci cand am facut si comanda de bara. Dupa telefoane interminabile in care intrebam ce dracu se intampla cu aceasta bara de nu mai soseste (apeluri dintre care majoritatea erau lipsite de raspuns), am reusit sa aflu ca avem programare pentru bara abia pe 9 IANUARIE. Adica la peste 2 luni distanta. Dar, what the hell, sa ducem masina la reparat, la service-ul indicat, in Sos Bucuresti Ploiesti 40. Cred ca in 2 luni faceam singur bara doar din ciocan si rabdare.

Ajung acolo, un tip cu o privire tampa ma preia, si dupa 30 de minute in care mi-a cautat dosarul injurand printre dinti, reuseste sa il gaseasca si imi opreste masina in service. Foarte fericit ca a sosit bara, las masina si ma ejectez.

Astazi ma suna idiotii sa imi spuna ca nu am dus masina in service-ul in care trebuia sa o duc, iar locatia corecta e in str. Manolescu – o alta cloaca de service de-al lor. In concluzie, sa merg sa-mi iau masina si sa o duc in service-ul corect.

Evident, m-am revoltat: pai ba baiatule, aduceam eu masina de nebun in sos. bucuresti-ploiesti daca mi-ai fi spus ceva de celalalt service?!?!? pe de alta parte, ca firma de servicii ce te pretinzi cand scrii factura, nu ti s-ar parea mai normal sa muti tu bara din manolescu in buc-plo decat sa ma chemi pe mine sa plimb masina ca un idiot? in sfarsit, i-am convins sa isi mute porcaria de bara de colo-colo, dar am aflat ca asta ma mai costa 5 zile de mers cu metroul si tinut masina la ei.

ceva imi spune ca saga nu se va termina aici, dar i’ll keep you posted. oricum, nu mai calc pe la service-ul asta cate zile oi avea.



Măcar atât ar fi fost bine — O filă din categoria “Nu faceţi ca mine”

postat de mircea 16 12 2007
Adică puteţi liniştiţi să faceţi, da’ vă garantez o “distracţie” pe cinste.
Ce-ar trebui să faceţi/să nu faceţi? Simplu. Să presupunem că aveţi de trimis un colet urgent-urgent undeva în ţară. Să zicem în Bucureşti. Coletul e musai să ajungă a doua zi, care e vineri. Asta pentru că destinatarul părăseşte ţara şi nu mai revine în Românica decât prin 2008 cândva. Aşa, deci. Aveţi coletul, aveţi nevoia presantă de a-l trimite şi, în mintea voastră naivă, vă gândiţi să apelaţi la şi anume Cargus… Booon! Îi chemaţi, le încredinţaţi pachetul cu pricina, le plătiţi cât vă cer şi le cereţi asigurări că negreşit va ajunge a doua zi, vineri. Ei, oameni de treabă, vă dau aceste asigurări. Mai că nu vă mângâie condescendent pe creştet pentru o aşa întrebare banală. Ei sunt ăi mai buni, pe ei nu-i întrece nici vântul şi nici gândul. Auzind acestea, te simţi instantaneu în siguranţă. Bine că Poşta Română nu mai este singura opţiune pe piaţă, îţi spui şi răsufli uşurat.Te întorci la ale tale, îţi reintri în ritm. Aproape că şi uiţi de Cargus şi serviciile lor ultrarapide. Ziua de vineri trece monoton, aşa cum trebuie. Da’ vine apoi sâmbătă şi primeşti un telefon de la destinatarul pachetului. “N-a ajuns, dom’le!” zice cu un gust amar. Ţie ţi se uscă gâtul şi începe să-ţi vâjâie capul. “Nu se poate. Cum n-a ajuns?” “N-a ajuns şi basta!” “Bine, mulţumesc de înştiinţare. Să văd ce s-a întâmplat. Vă resun.” Şi iei numerele de telefon la rând ca să constaţi că a trecut cu vreo zece minute de ora la care în ograda Cargus nici iarba nu mai creşte. Toate telefoanele închise sau puse pe roboţei simpatici. Şi la Oradea, şi la Bucureşti. De nervi, intri pe site. Cauţi ce cauţi şi dai de-un formular de reclamaţii. Îl completezi cu toate cele şi dai send. Măcar atât, îţi spui. Până luni, când sigur o rezolvăm. Anunţi şi destinatarul de ultimele desfăşurări ale evenimentelor şi, fără glas amândoi, vă luaţi rămas bun cam pe şoptite.
Vine ziua de luni. Epopeea începe. “Alo, bună ziua, sunt Elodia [să zicem] de la Cargus Internaţional, cu ce vă pot ajuta?” Păi, ştiţi, joi am trimis colet, vineri un era, sâmbătă telefoane închise, alea-alea, trimis reclamaţie on-line, nimic întâmplat, stop. “Staţi să verific în sistem. Ce număr de transport aveţi?” Dictezi numărul. “Expediţia dv. nu se regăseşte în sistem.” Aoleo, îţi zici. “Păi, cum aşa? Am nota de transport în faţă. Din Oradea a plecat în bună regulă.” “Nu ştim, domnule, dar în banca noastră de date nu se regăseşte. Ne puteţi trimite şi nouă prin fax nota?” Absolut, v-o trimit, numa’ să se rezolve odată, că deja a trecut prea mult timp. Destinatarul de drept al coletului nu mai e în ţară.Şi trimţi faxul. Şi aştepţi vreo confirmare, ceva. Nu vine nimic până la prânz, când îţi spui: Hai să sun şi la cei din Oradea, poate ştiu ei ceva. “Alo, bună ziua, Elodia de la Cargus Internaţional Oradea, cu ce vă pot ajuta?” Păi, cu asta şi asta. V-am dat, n-a ajuns. Bucureşti — ioc în sistem, ioc în baza de date. “Aha, daţi-mi numărul dv. şi vă resun imediat ce aflu ceva.” Dai numărul şi te pui pe aşteptat. În 10-15 minute, ţâr-ţâr telefonul. “Alo, bună ziua, de la Cargus sunt. S-a găsit coletul dumneavoastră. Au uitat colegii din Bucureşti să-l înregistreze. Va fi livrat în cel mai scurt timp posibil.” Dacă ai fi credincios, ţi-ai face cruce. Nu eşti, aşa că te mulţumeşti cu un “Măcar atât, paştele ei de treabă.” Restul zilei de luni curge-n linişte şi pace…

Şi vine ziua de miercuri… Aţi ghicit, coletul nu şi-a atins nici acum ţinta. Ia telefonul, formează, dă iar de Elodia, dictează-i numărul de transport. “Da, e în sistem. Au fost ceva probleme cu băieţii de la Primiri.” “Aha, şi băieţii de la Livrări ce zic?” “Nu ştiu, din datele pe care le am reiese că pachetul se află încă la noi.” “Excelent, dar parcă altcineva figura ca destinatar. N-aţi vrea să-l duceţi unde trebuie, vă rog frumos?” “Sigur, va pleca în cel mai scurt timp. O zi bună!”

Şi ce bună e ziua de miercuri! Până la capăt. Ca şi aia de joi, aniversarea de-o săptămână de la trimiterea unui colet în ţară prin Cargus cel Breaz.

Vineri aduce un nou telefon de la destinatar. “N-a ajuns, dom’le. M-au sunat miercuri, le-am dat adresa completă, mai că nu le-am şi desenat cum se intră în clădire. M-au sunat de două ori. Dar n-a ajuns.” Îţi pui mâinile în cap şi-ţi vine să-i faci preş pe toţi cargusiştii lu’ peşte de pe duioasele meleaguri mioritice. OK, mai sun o dată la ei, zici. Şi suni. “Alo, bună ziua, sunt Elodia…” “Da, da, am priceput. Sunt din Oradea, am trimis joi, în data de 6 decembrie…” — toată litania. O ştii deja pe de rost. Numărul de transport ţi-e deja rugăciune. “Da, e ceva ciudat”, zice Elodia Cargusista. “Daţi-mi numărul dv. de telefon şi vă resun când aflu ceva concret.” “Dar bine, oameni buni, ce servicii prestaţi dumneavoastră? Coletul ăsta trebuia să ajungă exact acum o săptămână.” “Ne pare rău, domnule, dar vă resun în cel mai scurt timp posibil. La revedere.” Pac, a-nchis. Rămâi cu vorbele-n gură, ţi se preling pe bărbie ca balele.

Aştepţi ce aştepţi şi când tot nu primeşti vreun semn de la Elodia, te gândeşti la OPC. Îi suni frumos, le explici despre ce este vorba, le trimiţi o copie după nota de transport, ei te înregistrează şi promit să facă verificări. Măcar atât, îţi zici din nou. Măcar atât, în paştele mamii lor de escroci!

În seara aceleaşi zile primeşti un telefon de la destinatarul colectului. “E inadmisibil, domnule, ăştia chiar n-au nicio ruşine? M-au sunat de două ori să le dictez adresa completă şi nici acum n-au venit să aducă pachetul. Nu se poate aşa ceva. E de toată groaza. Trebuie făcut ceva!” Eşti în asentimentul lui, ba ţie ţi-au scăpat pe gură lucruri şi mai urât, da’ acum, după ce-a trecut deja de 9, la Cargus sigur nu-ţi mai răspunde nimeni. Pui furia deoparte, la dospit pentru a doua zi, cât mai devreme.

A doua zi e sâmbătă, 15 decembrie. Suni şi dai de Elodia. Care, cu o voce lipsită de absolut orice inflexiune, te anunţă că pachetul problemă s-a rătăcit undeva prin depozit. “Ştiţi, nu c-ar fi o scuză, dar în perioada aceasta avem multe comenzi, depozitul nostru este excedat.” “Bine, doamnă scumpă, da’ în depozitul ăla nu aveţi o ordine, o evidenţă anume pe zile, pe ore, pe mai ştiu eu ce?” “Ba da, dar, ştiţi, perioada sărbătorilor, comenzi multe, excedaţi…” Un turuit fără cap şi fără coadă, sacadat şi, culmea, chiar cu tonuri de ţâfnă. “Bine, doamnă, uitaţi cum facem. Când găsiţi coletul, îl trimiteţi fain-frumos înapoi spre Oradea şi treaba dv. cum vă descurcaţi apoi cu reprezentanţii OPC-ului.” Elodia cea impasibilă nu zice nimic, trec câteva secunde, apoi îşi ia la revedere de la tine şi închide. Rămâi iar cu balele cuvintelor de ocară la gură, da’-i mai bine aşa. Oricum nu rezolvai nimic.

Acum, tot ce-ţi rămâne de făcut e să alcătuieşti un nou colet, cu mai puţine lucruri în el (nu mai ai chiar tot ce ai trimis în primul), şi să te înfiinţezi luni la prima oră la DHL. Desigur, cu speranţa că trista epopee nu se va repeta.

Ei, să ridice mâna cine vrea să păţească ce-am păţit eu. Mă ofer ca persoană de legătură în relaţia cu Elodia, telefonista Cargus. Paştele mamii lor de escroci!



Gameshop.ro si TCE curierat

postat de fraier 6 12 2007

Scriu despre amandoi fiindca sunt la fel de profesionisti si au contribuit in egala masura la “distractia” pe care am avut-o in ultima saptamana.

Joi, 29.11, ora 10:00 (aprox.). Comand la gameshop.ro (singurul loc unde am gasit) jocul Guitar Hero III, pt Wii. Pe site(-ul penibil), afisat clar: comenzile pana in ora 17:30 se proceseaza in aceeasi zi si se livreaza in 48 de ore. Buuuun… Nu ma contacteaza nimeni, asa ca sun eu sa confirm comanda, se confirma si ma anunta ca va pleca in cursul zilei de azi si ajunge vineri sau cel tarziu sambata. Pana acum toate bune si frumoase. Primesc un telefon dupa vreo doua ore, o domnisoara vroia sa-i confirm (iar?) comanda. O anunt ca deja am confirmat comanda telefonic, o cauta si o gaseste, sfarsitul discutiei.

Vineri, 30.11. Sun (la imboldul unei prietene patite – cititi neaparat si postul ei, e cam aceeasi poveste) la TCE (minunatul curier cu care lucreaza gameshop) sa aflu ce mai face pachetul meu. Ei bine, pachetul meu nu exista – stupoare. Intreb sa caute sub alt nume… Nu, ca nu exista nici un pachet trimis pt nimeni de gameshop joi. Bun, sun atunci din nou la gameshop… Pai cica sa vedeti, ca au fost atat de aglomerati si au trimis atatea pachete (da, 0, dupa spusele TCE-ului), incat al meu a plecat abia azi de dimineata. Ah, si maine e zi libera la TCE, a uitat sa-mi spuna, deci ajunge luni sau marti. Injuraturile de rigoare (in gand, din pacate, nestiind ce mai avea sa urmeze…).

Luni, 03.12. Sun la gameshop sa ii intreb de sanatate si de coletul meu. Vai, trimis de joi?? Si inca n-a ajuns??? Nemaipomenit… stati sa iau legatura cu transportatorul sa vad de ce dureaza atat. O intreb cand o sa ma sune. Imi zice ca atunci cand o sa primeasca si ea un raspuns. Nu se intampla azi.

Marti, 04.12. Sun la gameshop sa ii intreb de ce nu m-au sunat pana acum, si unde naiba e coletul meu? Mi se raspunde ca nu m-au sunat fiindca nu au primit nici ei un raspuns, o sa revina cu un telefon. Ceea ce se intampla ulterior, si se pare ca transportatorul a fost atat de ocupat ca n-a avut timp de coletul meu, si o sa vina in cursul zilei de azi sau maine. MAINE??? Asta intelegeti voi prin livrare de 48 de ore? Sun eu insumi la TCE ca sa vad care e treaba. Din nou stupoare – ei au primit comanda abia luni!!!!! Posibil sa fi fost preluat mai demult coletul? Da, dar comanda a fost introdusa abia ieri… O sa faca tot posibilul sa o livreze azi, dar nu garanteaza.

Miercuri, 05.12. Coletul nu e nicaieri de vazut. Sun la TCE sa ii intreb care e treaba, isi cer mii de scuze, dar nu a putut ajunge, o sa ma contacteze soferul. (Bine, sa nu va imaginati ca asta e o singura convorbire… discutia merge dupa tipicul: eu ii sun, ei raspund, o sa revina cu telefon, nu revin, ii sun iar eu, si continuam convorbirea, totul dureaza 1-2 ore). Spre ora 18, cand plec de la serviciu, sun iar in disperare la TCE… Ei bine, fatuca de la telefon nu crede ca poate ajunge in seara asta… Totusi o sa incerce, au program pana la 19. Bai nene, crezi ca mai stau eu pana la 19??? Ma enervez si mai tare, vazandu-l pe un coleg de servici cum pleaca acasa cu produsele comandate cu cateva ore mai devreme de la depozitul de calculatoare. Isi cere iar o mie de scuze, ii zic s-o lase naiba cu livrarea azi ca nu mai stau dupa ei, rasufla usurata si zice sa-i dau eu o ora si o sa livreze maine. Ii zic ora 10:00. Zice ca e perfect, si promite ca o sa vina la 10 fix.

Joi, 06.12, ora 12:00. Ca sa vezi, sun la TCE! 🙂 Dom’le, au trecut vreo 2 ore de cand mi-ati promis ca ajunge. O sa revina ei cu un telefon in 5 minute. Revin ei (in mai mult de jumatate de ora) si isi cere domnisoara mii de scuze ca nu si-a tinut promisiunea, chiar ii pare rau, nu tine de ea, etc. O intreb daca i se pare normal, nu, nu i se pare normal, am dreptate, isi cere scuze, etc. Ii cer o ora ferma la care vine comanda, nu poate sa-mi dea exact, dar o sa vina soferul in jumatate de ora si o sa ia mai multe colete, inclusiv al meu, care o sa fie prioritar, si o sa ma sune el cand e aproape de mine. Nu, il rog sa ma sune cand pleaca de acolo, ca sa stiu din timp. O sa-i transmita. Nu ma suna, ci ma suna pe la ora 14:45, ca ajunge in jumatate de ora. Ceea ce si face, SLAVA DOMNULUI, si imi primesc jocul. Inauntru, chitanta si factura emise luni, 03.12. Cu alte cuvinte, fetita de la gameshop.ro m-a mintit in fata cand am vorbit cu ea. De multiple ori. Foarte tare.

Pe scurt, celor de la gameshop.ro le trebuie 4 zile ca sa trimita o comanda facuta dimineata. Iar celor de la TCE le trebuie 3 zile sa livreze un pachetel din Bucuresti in Bucuresti. Bravos!



Astral/UPC strikes back

postat de irn 11 10 2007

Ca sa lamurim ceva de la bun inceput: Nu sunt oaie, nu fac turma. Nu datorez nimic nici unei firme cu care am contract pentru un serviciu sau altul, cu exceptia facturilor pe care le onorez si in schimbul carora astept sa mi se furnizeze ceea ce mi se datoreaza in schimbul acestor facturi. Ecuatia e simpla, de 1:1. Do ut des, basically. Daca ma calci pe coada, te parasc la doamna invatatoare, sau, ma rog, la echivalentul comercial. Supervisor, director, protectia consumatorului, NASA, you name it si te asigur ca rezolv cumva problema.

Acestea fiind zise, revin la episodul Astral de ieri. Nu stiu care sunteti la curent cu oferta trambitata de companie cu privire la trecerea la televiziunea digitala. In fine, noi eram. Si cum nu aveam decat pachetul minim de cablu…



Cool Cat – never again

postat de The Dude 30 08 2007

Luati de-aici: merg cu prietenii pe la 1 noaptea in terasa de cartier cu pretentii de urban-hip-trendy meeting spot pe nume Cool Cat. Apare o madama acrita maxim care vrea sa ne ia comanda. Comanda mea: 100 de votca si suc de mere. Vrea banii pe loc, 180.000. Dau banii, dau sa gust din licoare, era SUC DE MERE PUR. Da, fara votca. Ii zic madamei ca nu am votca. Se rasteste la mine: “auzi, daca ai probleme de-astea, intra si vorbeste cu barmanu'”. Intram in bar, sesizat barmanul, primit replica: “SA MOARA MA-TA CA NU E VOTCA AICI??? CE P**DA MA-TII, VREI VOTCA GRATIS???” Il rog frumos sa schimbe tonul, sa se calmeze si sa-mi faca o factura cu consumatia de la masa, sau sa-mi dea un bon fiscal cu stampila pentru a putea a doua zi sa fac o reclamatie la ANPC. Iar ma injura. “BA, EU NU SUNT OBLIGAT SA-TI DAU NICI O STAMPILA PE BON”. Ii explic legislatia in vigoare. Nu intelege ca e obligat sa aiba facturier, chitantier, stampila si alte mizilicuri de-astea. Ma las pagubas, plec de-acolo. Inca un loc unde nu mai calc. Inca o seara minunata in Romania.

P.S.: Acel om minunat cu injuraturile lui infioratoare NU era un simplu barman. Era, si anume, PATRONUL. Sfat: prietene, deschide-ti saormerie sau carciuma cu pokere.

P.P.S.: Pentru a pastra substanta problemei, am sarit peste mici amanunte picante gen: dom’ patron venit la masa noastra, urlat la o prietena de-a mea pe care, evident, nu o cunostea: “Auzi MA, ia gusta tu, nu e votca aici???”